Nu mă pot lăsa mai prejos de toti blogerii respectati din lume, nu? Cum adică, sa nu vorbesc despre Egypt sau Libya? Pfff, da' cine mă cred? Stalin? No.
Părerea mea? Nu contează, la fel ca părerea ta. Dar de dragu blogului si a faptului ca ai de gând sa îți pierzi timpul citind asta.. O sa mi-o exprim.
Ce ar fi sa încep cu prietenii nostrii, Egyptenii. Ia sa vedem, tată... Deci cam ASA vorbește presa americană, si citez din memorie cu o exactitate pura, va garantez (cu excepția faptului ca am tradus in Romana):
"Președintele dictator (pentru ca da, se poate si la alții tragi cititori) a refuzat sa abdicheze după revoltele cetățenilor Egypteni. Așteptam o revolutie. " O săptămâna mai tarziu:
"După ce armata s-a retras iar suporterii președintelui s-au inarmat , (bullshit, doar nu si-au făcut singuri armele, oare cine altcineva in tara avea provizii? Nu au făcut decât sa iasă din uniforme) revolutia a luat o intorsatura dramatica. (observati ca acum este "o revolutie") Mă rog, pasul următor a fost classic. Președintele a vorbit poplatiei, a zis hoatrat ca nu se va retrage, a fost huiduit si s-a retras. Mare brânză. Acum si Lybia, oarecum mai violenta.
Mă uit si mă întreb, urmează Romania? Dacă mă gândesc bine, răspunsul e nu. Dacă vreau sa fiu utopianca, da. Sa mă explic un pic, pentru placerea cititorului.
Cum sa se revolte Romania? Ce motiv ar avea ACUM? dacă nu a putut vara trecută sau MAI BINE , alegerile trecute. Nu poate romanu sa își ridice fundu' si sa se revolte. "eh, prea multă munca, neamule." Au văzut ca guvernul BĂȘIST a reușit sa suga si din stimatii pensionari, dornici de comunism acum, sunt sigura. La cum sunt tratati.... Si romanul sa lăsat călcat in picioare si de unguri. Partid my ass. Sunt aici pentru interesul lor si al ungariei. Dar m-am îndepărtat de subiect. Deci după ce s-a luat si din salarii muncitorilor, fără absoult nici un rezultat concret, tot nici o revolutie. Nici măcar un protest mai sănătos așea. Nu. A DA. Aproape am uitat.
Chiar si după ce a fost atât de clar ca au furat voturi. După ce Bășescu aproape ca s-a proclamat dictator, mai mult sau mai puțin prin cuvinte, TOT NIMIC. Ne plagem de mila un pic. Apoi radem de necaz. Si mai plagem un pic. Dar atât. Pentru un timp e OKEI. Si după aceea? Mai lăcrimam un pic. Da' nu-i nimic.
Părerea mea? Nu contează, la fel ca si a ta. Dar părerea țării AR TREBUI sa conteze.
